Foto: Andreea Campeanu

Vara asta am fost in Fethiye, fosta ascunzatoare a bogatilor la Mediterana. Mi-a placut. Mai vreau. Vezi de ce, intr-un articol publicat in al doilea numar de NG Traveler, pe care il atasez si aici Fethiye pag 1, Fethiye pag 2

Originally posted 2009-07-21 09:52:58.

Pentru primul numar al revistei National Geographic Traveler am rugat 11 dintre cei mai buni fotografi din Romania  care au batut tara in lung si-n lat, sa ne arate locurile lor secrete, de suflet. Rezultatul a fost un articol de exceptie pe care il poti vedea aici. Romania mea secreta

Originally posted 2011-11-18 09:46:49.

Nu inceteaza sa ma minuneze omul acesta care isi masoara revista nu in aparitii lunare ci sute de ani!

Originally posted 2011-02-19 15:30:36.

Un articol publicat de Adina Branciulescu in al 6-lea numar al NG Traveler.

Foto: Tudor Smalenic

Pe vremuri, urcam saptamanal la Cetatea Rasnov. Ma atrageau traseul relaxant prin padure, panorama orasului rasfirat la poalele ei si vederea splendida la sesul Barsei si la Muntii Bucegi. Pe atunci, cetatea era doar ruine, multe acoperite de iarba. Dar imi placea mult cum era: veche, salbatica si fara oameni. Dupa 20 de ani, cetatea a prins viata – si-a mai imblanzit salbaticia si a fost restaurata. Acum, ma plimb alaturi de zeci, poate sute de turisti pe alei din dale de piatra, admir constructii si case vechi, ma opresc la spatiile dedicate vizitatorilor si evit parcarile generoase care au rasarit in dreptul uneia dintre intrari. Pana nu demult, Rasnovul era o destinatie de tranzit: turistii se opreau aici doar pentru a urca la cetatea care domina semet orasul si isi continuau drumul spre Poiana Brasov sau Bran. Dar, in ultimii ani, Rasnovul face multe alte surprize celor care ajung aici.

Porneste din centrul Rasnovului, unde ai ocazia sa admiri arhitectura vechilor case sasesti. Situat pe drumul comercial care lega Transilvania de Tara Romaneasca, Rasnovul (germ. Rosenau – Poiana Rozelor) a fost un centru comercial de tranzit inca din anul 1427. Orasul isi pastreaza si in prezent aerul istoric, mai ales datorita caselor sasesti care-l impanzesc, multe mai vechi de o suta de ani, asa cum poti citi pe frontonul lor (sasii aveau obiceiul sa treacă numele si anul construirii).

Cand te afli in centru, din orice unghi ai privi, vezi inaltul turn al Bisericii Evanghelice. Maiestuoasa si sobra, Biserica Evanghelica a fost construita in secolul al XIII-lea, iar picturile murale dateaza din secolul al XVI-lea. „Aici este si un magazin de suvenire, iar cei care se ocupa de el au ambitia sa ofere doar lucruri frumoase, nu kitschuri. La cerere, pentru grupuri se tin concerte de orga cu cei mai buni artisti ai instrumentului”, spune Nicolae Pepene, directorul Directiei de Cultura din Primaria Rasnov. Din centru, traversezi un gang scurt aflat la baza padurii si intri pe drumul spre Cetatea Rasnov. Urcusul nu este abrupt, dureaza maximum 30 de minute, poteca este amenajata cu trepte si poate fi urcata cu usurinta. Cetatea taraneasca Rasnov a fost ridicata in Evul Mediu pentru a adaposti si apara locuitorii, dupa marea invazie tatara din 1241, care a pustiit Tara Barsei. Este mentionata pentru prima oara in 1335, cand, cu ocazia unei noi navaliri tatare, doar doua cetati au ramas necucerite: Tampa si Rasnov. Construita din piatra si caramida, cetatea are ziduri inalte de 5 m, iar la sud, vest si nord este marginita de pante abrupte de 150 m, foarte greu de urcat. La rasarit, acolo unde zona era vulnerabila, sunt fortificatiile cele mai puternice. In Cetate se afla un muzeu de arta feudala unde sunt expuse armuri, arme, porturi si instrumente de tortura.

Coboara pe acelasi traseu ca la venire (se poate cobori si pe partea opusa, dar ajungi pe drumul spre Poiana Brasov, intens circulat de masini) si ia o masa copioasa, cu feluri traditionale, la restaurantul Rosenau. Este un decor traditional  vanatoresc placut, la doar zece minute de centru, pe strada Florilor.

Indeparteaza-te de centru si ia-o pe strada Ion Luca Caragiale catre Valea Popii, o straduta linistita, care inainteaza adanc spre padure, unde se afla o frumoasa biserica ortodoxa construita in anul 1384, acum muzeu. Biserica veche, cum ii spun localnicii, este pe un deal impadurit, in apropierea vechii scoli din Rasnov, in mijlocul unui peisaj aproape salbatic. Mai jos, la doar cateva minute, este Biserica Noua, catedrala Sfantul Nicolae. Mediteaza si contempla frumoasa pictură interioara din catedrala, in special  altarul, pictat de Misu Popp, important reprezentant al academismului romanesc.

Nu departe de Valea Popii este Valea Carbunarii, o zona populara in randul iubitorilor de schi si sanius din aceste locuri. Incepand cu luna octombrie, te poti plimba prin padure cu schiurile pe pista de biatlon de 2 km din cadrul bazei olimpice de biatlon. Poti trage cu ochiul si la trambulinele de sarituri cu schiurile K15, K35, K64, aflate inca in constructie.

Iesi din Rasnov pe DN73A Predeal-Rasnov, iar in dreptul cabanei Cheia, ia-o la stanga spre Cheile Rasnoavei  (Coltii Cheii), una dintre minunile naturale ale Muntilor Postavarul. Peretii sunt ideali pentru alpinism (dar nu pe timpul iernii), iar in zona se afla si doua instalatii de bungee jumping. Pana sa ajungi in Chei, poposeste la Ferma de Cai Diana (www.pe cailarasnov.ro) unde poti calari frisieni, lipitani, metisi si ponei sau poti lua lectii de echitatie. „Avem si o pereche de reni, iar din luna mai – si un pui de ren”, spune Cristina Ducar, proprietara fermei. Daca e zapada suficienta, dupa ce te incalzesti cu o tuica fiarta, esti dus intr-o plimbare cu sania pana in Cheile Rasnoavei.

Sfarsit text

Originally posted 2011-05-23 15:00:56.

Mi-am dorit sa introducem o rubrica noua in revista: un profil de vedeta din lumea animala. Si am inceput cu Codrut: un catel salvator faimos din echipa Vier Pfoten.

Din pacate sefilor nostri de la Washington nu le-a placut prea mult formatul de CV. Proiectul a cazut pe motiv ca nu suntem o revista de celebritati. Nu m-am suparat prea tare constient fiind ca National Geographic e super-revista pe care o stim si datorita traditionalismului pe care il afiseaza cu mandrie.

Desi nu a prins revista, cred ca ideea merita o soarta mai buna. Drept care public aici Codrut articolul Adinei Branciulescu.

Foto: Vier Photen/ Robert Ghement

Originally posted 2009-07-02 09:29:51.

Sunt 4 ani de cand am  facut poza asta, cu cativa dintre prietenii nostri din Mocirla, jud Bacau, in assigmentul pentru reportajul “Tiganii din Romania” (http://mygeographic.wordpress.com/2010/01/05/tiganii/)

In mijloc e Gabi, profesoara de rromani care ne-a gazduit in casa care se vede pe fundal; fotograful Bogdan Croitoru e cel care face reclama la pasta de dinti; eu sunt cel cu mana rupta la fotbal cu copiii. Of, unde sunt vremurile bune de alta data?

De dimineata cand mi-a trimis Bogdan fotografia asta m-a cuprins nostalgia. Mai ales ca zilele acestea citesc cartea lui Willian Blacker, “Along the Enchanted Way”, un englez care a venit in Romania la 2 saptamani dupa revolutie si a ramas. A trait cativa ani buni printre maramuresenii din  Brebu si alti cativa ani printre tiganii dintr-un sat sasesc de langa Sighisoara. Mi se pare e unul dintre putinii oameni care i-ai inteles pe tigani… Indraznesc sa va recomand ”Along the Enchanted Way”, in care isi povesteste aventurile din Romania, pentru a intelege ce tara extraordinara suntem pe cale sa piedem si cate frumuseti si bucurii marunte trecem cu vederea din obisnuinta.

Originally posted 2010-01-20 12:35:03.

Toata lumea s-a strans roata in jurul unei prelate albastre asternute pe iarba. Urmeaza atelierul de lupte, al lui Kudu (Antilopa Kudu), alias Adrian Cotoara, de la Centrul Local Mures, care va fi si arbitru. Fiecare patrula si-a desemnat cate un competitor. Vor lupta fiecare cu fiecare: 10 meciuri a cate 2 minute.

Text: Catalin Gruia; Foto: Bogdan Croitoru

Margay (Pisica Salbatica), alias Diana Mosoiu, unge cu ulei concurentii dezbracati la bustul gol. Si ca totul sa fie mai interesant, toarna ulei din belsug si pe prelata. Sub ochii atator fete frumoase, baietii iau lupta in serios. Cand lui Lynx (Florin Mihalache) i-a plesnit de incordare nasturele de la short, a continuat lupta in chiloti in tipete de admiratie. „Sa lupte si fetele! Si fetele!“ – urla cineva surescitat. Show-ul luptatorilor e o nimica toata pe langa cel al spectatorilor. Rasete. Scalambaieli. Aplauze.

Acesta a fost unul dintre multele ateliere organizate de lideri de-a lungul campului (cosit, cusut, alpinism, silvicultura, tiroliana, speologie, facut focul, prajit slanina la jar, joagar viteza, tras busteanul cu funia, facut cas, ierburi medicinale, olarit, croit opinci, impletit bratari, cioplit in lemn, masti populare, rafting pe plute facute din peturi); liderii (majoritatea studenti) sunt niste exceptionali actori-educatori, dedicati trup si suflet cercetasiei. Muncesc ore intregi, pregatind si pregatindu-se pentru jocurile si farsele pe care le fac exploratorilor. Totul seamana cu o piesa de teatru, repetata indelung inainte, planificata in cele mai mici detalii, jucata cu har si spontaneitate, cu machiaj, costume si tot tacamul.

* Mai multe in articolul Marele Joc al Cercetasilor din numarul de octombrie 2009 al NG Romania.

Originally posted 2009-10-06 08:55:33.

Un tezaur de instrumente vechi zace in inima Transilvaniei si exista oameni care se lupta sa-l scoata la lumina. Este vorba de orgile din biserici istorice, “conservate” prin abandon si saracie, si de o scoala in buna traditie elvetiana, la care se formeaza viitori mesteri restauratori. Un articol de Domnica Macri, cu fotografii de George Dumitriu.

Descarca articolul aici.OrgiDinRomania

Originally posted 2010-03-01 11:18:08.

In noiembrie 2007 cand am publicat in NG reportajul despre Viata lui Nicolae Ceausescu aveam pregatit pe post de sidebar acest  profil psihologic facut de psihologul Roxana Dobri. Sefii nostri americani au considerat ca nu se potriveste cu formatul NG si a trebuit sa renuntam la el. Mie insa mi se pare si acum extrem de interesant (poate si unde imi place psiholgia) si il recitesc cu placere. Cine e pasionat de subiect il poate citi mai jos.

Scurt profil psihologic al lui Nicolae Ceausescu

Text: Roxana Dobri, psiholog

Mama nu a avut suficienta forta sa-l iubeasca si sa-l protejeze. Agresivitatea si indiferenta tatalui, alcoolic si iresponsabil, l-au marcat pentru toata viata. Niculae va ocoli acest model parental, cautandu-si mereu un tata „bun“ care sa-l protejeze si sa-l indrume. Cum nu a descoperit o astfel de persoana, s-a transformat pe sine in „Tatucul“ poporului roman.

Ceausescu a fost programat inca din frageda pruncie, din cauza tipului relatiei parintilor sai, sa devina un individ ambivalent. S-a simtit ca pestele in apa in conflictul dintre SUA si URSS. Sfidand autoritatea Rusiei, a sfidat de fapt autoritatea paterna. S-a transformat in adolescentul rebel care nu-si mai recunoaste parintii – adica pe cei care creasera comunismul la nivel mondial, inclusiv in Romania –, pentru a se „arunca“ in bratele unei familii aflate in conflict cu a sa (adica occidentalii).

Furia si neputinta ce i-au caracterizat primii ani de viata, inclusiv tineretea din Bucurestiul capitalist, au sublimat in delirul de grandoare ce avea sa-i fie intretinut progresiv de o tara intreaga.

Si-a ascuns bine umilintele si frustrarile, castigand treptat, dar sigur, putere, atat la nivel intern, cat si international. Sistemul pe care l-a condus a sustinut mitul autorealizarii individuale, adica reteta dupa care si-a depasit propria istorie de viata, fara a se elibera insa de ea niciodata – promovand fii de tarani si muncitori saraci (asemeni lui). Limitarea si saracia din copilarie l-au urmarit probabil in crearea „omului nou“ socialist, ascet si umil.

In demersul sau de egomanie, Nicolae Ceausescu a fost sustinut in primul rand de sotia sa, Elena. Ea a jucat cu succes mai multe roluri in viata lui. Pe de o parte, ea a tinut locul mamei, care, in realitatea propriei vieti emotionale, nu l-a sustinut niciodata indeajuns. Elena a reusit insa, spre deosebire de mama lui naturala, sa-l protejeze si sa-l accepte asa cum a fost, dar a creat intre ei o relatie de dependenta bolnava si imatura. Ea se preocupa de starea lui de sanatate, avea grija sa manance si sa se simta bine. L-a ajutat sa-si controleze balbaiala. Prin aceste comportamente insa, ea isi satisfacea nevoia de control asupra relatiei dintre ei, control pe care il exercita cel mai adesea prin deciziile luate. Nicolae o investise cu atat de multa putere, incat, spre finalul „epocii de aur“, ea lua majoritatea deciziilor.

Pregatindu-si ascensiunea in fruntea partidului cu multi ani inainte, Nicolae Ceausescu s-a bazat pe calitati de necontestat. A dovedit excelente abilitati de inteligenta emotionala, care l-au ajutat sa-si decida destinul inca de la sosirea in Bucuresti. Intrarea in PCR era singura cale prin care ar fi putut obtine recunoastere si ascensiune sociala rapida. S-a aratat servil si supus lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, cel care avea sa-i deschida drumul de acces in retelele comuniste ale vremii, iar abilitatile de a negocia i-au convins pe mai vechii membri de partid ca e cel mai potrivit succesor al lui Dej. Capacitatea de a seduce si de a convinge prin supunere si umilinta, de a disimula, l-au ajutat sa acceseze conducerea Romaniei. In realitate, s-a dovedit a fi un om instabil emotional, care actiona fara sa analizeze consecintele faptelor sale. A fost un individ izolat (n-a avut prieteni, iar singura pe care s-a bazat a fost sotia sa), aprig si manios, critic si evaluativ cu subalternii. Comportamentul sau nonverbal in timpul discursurilor de la prezidiu sau balcon vorbeste despre un om rigid, limitat, chinuit de propria nevoie de a-si controla defectele de vorbire, propriile emotii, de a fi acceptat si adulat de multime. Aceste caracteristici personale nu au fost asumate de un om care a trait fantasma atotputerniciei si a nevoii de idolatrizare, pe care ani in sir i-au satisfacut-o milioane de oameni care ii scandau numele minute in sir.

Unii observatori ai vremii apreciau ca Nicolae Ceausescu traia intr-o lume paralela, incercand sa explice faptul ca viata grea a romanilor din deceniul al noualea ar fi fost cauzata de aparatul de partid, si nu de deciziile dictatorului. Eu cred ca acea lume era universul pe care Ceausescu si l-a dorit constient si pe care l-a creat – intr-un mediu sociopolitic care i-a facilitat delirul de grandoare – conform patologiei psihice pe care o traia.

##Sfarsitul textului

Originally posted 2009-11-19 10:42:56.

 Azil pentru strabunica bisericilor muntenesti  Cea mai veche biserica de lemn din partea de sud a Romaniei a fost restaurata si relocata anul trecut – din cimitirul catunului Carpinisu, comuna Pietrari, la Muzeul Satului Valcean, de la Bujoreni.

Acest monument de patrimoniu cultural, folosit in ultimii ani pe post de depozit, este la a patra adresa.

„Cand am extras stratul de fresca de pe timpanul dintre pronaos si naos, chiar in ultima zi de lucru, au iesit la lumina pisaniile (documente de atestare) originale ale monumentului,  ambele scrise pe aceeasi grinda“ – spune Alexandru Nancu, directorul Proiectului SALVart.

La sfarsitul secolului al XVI-lea, lacasul de cult a apartinut

unui schit sau unei curti boieresti din zona, asa cum dovedeste pisania cea mai veche.

A doua inscriptie spune: „Sa se stie ca s-au facut in zilele lui Ion Constantin (Serban) Voda, terminata la 8 decembrie 7164 (1655); a facut-o popa Vasilie si satul. A scris David, mester: Ognea Ionu“

La aceasta a doua ctitorire facuta de Popa Vasilie, intr-un sat de mosneni neidentificat, bisericutei i-a fost adaugat

pronaosul.

Cea de-a treia mutare a fost in anii 1736-1737, in

catunul Carpinisu al comuneiPietrari, cand biserica a fost rectitorita a treia oara de Gheorghe, fiul popii Valcu, in timpul pastoririi episcopului Climent.

In 2009, specialistii din cadrul Proiectului SALVart au realizat cu un scaner laser o imagine digitala tridimensionala a bisericii asa cum era ea in situ. Apoi au inceput lucrarile de demontare.In vara anului trecut, biserica a fost restaurata si adusa la Muzeul Satului Valcean, care va avea grija cum se cuvine de „aceasta strabunica a bisericilor muntenesti“ – cum a numit-o istoricul de arta Luiza Barcan. — Catalin Gruia

Foto : Bogdan Croitoru

mai jos, versiunea in limba engleza.

October 2011

Now

Local Core

Asylum for the great-grandmother of Southern Romanian churches

The oldest wooden church in the south of Romania was restored and relocated last year – from the cemetery of a hamlet called Carpinisu, in the village of Pietrari, to the Museum of Valcea County Villages in Bujoreni. This is already the fourth address of the monument, included in the Romanian cultural patrimony and used as a storage facility in the past few years.

‘When we removed the fresco layer from the lunette between the nave and the vestibule, in the very last day of work, we uncovered the original “pisanii” (founding documents) of the monument – both written on the same beam,’ says Alexndru Nancu, director of the SALVart project. Towards the end of the 16^th century, this place of worship belonged to a hermitage or to a noble boyar in the area, as the older pisanie proves. The second inscription reads: “Let it be known that this was built in the days of our ruler Ion Constantin ({erban), and finished on the 8^th of December 7164 (1655); it was built by Vasilie the priest and by the village. Written by David, master builder; Ognea Ionu.” With the occasion of this second consecration, done by Vasilie the priest in an unidentified village of free peasants, a vestibule was added to the little church.

The third move took place between 1736 and 1737, to the hamlet of Carpinisu, Pietrari village, when the church was consecrated for the third time, by Gheorghe, son of a priest named Valcu, in the times of bishop Climent.

In 2009, specialists in the SALVart project ran a laser scan to obtain a 3D digital image of the church as it stood in its location at the time. Then, they started the dismantling. Over the summer of last year, the church was restored and brought to the Museum of Valcea County Villages, which will take proper care of this ‘great-grandmother of churches in Southern Romania,’ as art historian Luiza Barcan called it.

Originally posted 2011-10-07 09:48:47.