//
you're reading...

Recomandat

Scurt profil psihologic al lui Nicolae Ceausescu

In noiembrie 2007 cand am publicat in NG reportajul despre Viata lui Nicolae Ceausescu aveam pregatit pe post de sidebar acest  profil psihologic facut de psihologul Roxana Dobri. Sefii nostri americani au considerat ca nu se potriveste cu formatul NG si a trebuit sa renuntam la el. Mie insa mi se pare si acum extrem de interesant (poate si unde imi place psiholgia) si il recitesc cu placere. Cine e pasionat de subiect il poate citi mai jos.

Scurt profil psihologic al lui Nicolae Ceausescu

Text: Roxana Dobri, psiholog

Mama nu a avut suficienta forta sa-l iubeasca si sa-l protejeze. Agresivitatea si indiferenta tatalui, alcoolic si iresponsabil, l-au marcat pentru toata viata. Niculae va ocoli acest model parental, cautandu-si mereu un tata „bun“ care sa-l protejeze si sa-l indrume. Cum nu a descoperit o astfel de persoana, s-a transformat pe sine in „Tatucul“ poporului roman.

Ceausescu a fost programat inca din frageda pruncie, din cauza tipului relatiei parintilor sai, sa devina un individ ambivalent. S-a simtit ca pestele in apa in conflictul dintre SUA si URSS. Sfidand autoritatea Rusiei, a sfidat de fapt autoritatea paterna. S-a transformat in adolescentul rebel care nu-si mai recunoaste parintii – adica pe cei care creasera comunismul la nivel mondial, inclusiv in Romania –, pentru a se „arunca“ in bratele unei familii aflate in conflict cu a sa (adica occidentalii).

Furia si neputinta ce i-au caracterizat primii ani de viata, inclusiv tineretea din Bucurestiul capitalist, au sublimat in delirul de grandoare ce avea sa-i fie intretinut progresiv de o tara intreaga.

Si-a ascuns bine umilintele si frustrarile, castigand treptat, dar sigur, putere, atat la nivel intern, cat si international. Sistemul pe care l-a condus a sustinut mitul autorealizarii individuale, adica reteta dupa care si-a depasit propria istorie de viata, fara a se elibera insa de ea niciodata – promovand fii de tarani si muncitori saraci (asemeni lui). Limitarea si saracia din copilarie l-au urmarit probabil in crearea „omului nou“ socialist, ascet si umil.

In demersul sau de egomanie, Nicolae Ceausescu a fost sustinut in primul rand de sotia sa, Elena. Ea a jucat cu succes mai multe roluri in viata lui. Pe de o parte, ea a tinut locul mamei, care, in realitatea propriei vieti emotionale, nu l-a sustinut niciodata indeajuns. Elena a reusit insa, spre deosebire de mama lui naturala, sa-l protejeze si sa-l accepte asa cum a fost, dar a creat intre ei o relatie de dependenta bolnava si imatura. Ea se preocupa de starea lui de sanatate, avea grija sa manance si sa se simta bine. L-a ajutat sa-si controleze balbaiala. Prin aceste comportamente insa, ea isi satisfacea nevoia de control asupra relatiei dintre ei, control pe care il exercita cel mai adesea prin deciziile luate. Nicolae o investise cu atat de multa putere, incat, spre finalul „epocii de aur“, ea lua majoritatea deciziilor.

Pregatindu-si ascensiunea in fruntea partidului cu multi ani inainte, Nicolae Ceausescu s-a bazat pe calitati de necontestat. A dovedit excelente abilitati de inteligenta emotionala, care l-au ajutat sa-si decida destinul inca de la sosirea in Bucuresti. Intrarea in PCR era singura cale prin care ar fi putut obtine recunoastere si ascensiune sociala rapida. S-a aratat servil si supus lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, cel care avea sa-i deschida drumul de acces in retelele comuniste ale vremii, iar abilitatile de a negocia i-au convins pe mai vechii membri de partid ca e cel mai potrivit succesor al lui Dej. Capacitatea de a seduce si de a convinge prin supunere si umilinta, de a disimula, l-au ajutat sa acceseze conducerea Romaniei. In realitate, s-a dovedit a fi un om instabil emotional, care actiona fara sa analizeze consecintele faptelor sale. A fost un individ izolat (n-a avut prieteni, iar singura pe care s-a bazat a fost sotia sa), aprig si manios, critic si evaluativ cu subalternii. Comportamentul sau nonverbal in timpul discursurilor de la prezidiu sau balcon vorbeste despre un om rigid, limitat, chinuit de propria nevoie de a-si controla defectele de vorbire, propriile emotii, de a fi acceptat si adulat de multime. Aceste caracteristici personale nu au fost asumate de un om care a trait fantasma atotputerniciei si a nevoii de idolatrizare, pe care ani in sir i-au satisfacut-o milioane de oameni care ii scandau numele minute in sir.

Unii observatori ai vremii apreciau ca Nicolae Ceausescu traia intr-o lume paralela, incercand sa explice faptul ca viata grea a romanilor din deceniul al noualea ar fi fost cauzata de aparatul de partid, si nu de deciziile dictatorului. Eu cred ca acea lume era universul pe care Ceausescu si l-a dorit constient si pe care l-a creat – intr-un mediu sociopolitic care i-a facilitat delirul de grandoare – conform patologiei psihice pe care o traia.

##Sfarsitul textului

Discussion

2 Responses to “Scurt profil psihologic al lui Nicolae Ceausescu”

  1. Bravo. Superbă analiză.
    “milioanele de oameni care ii scandau numele minute in sir” erau nişte securişti, activişti de partid sau oameni pur şi simplu forţaţi să o facă. Cred că adevăraţii criminali din clica lui i-au ascuns asta mereu. Pe cînd o “radiografie” psihologică a pupincuriştilor? de ieri şi mai ales de azi?

    Posted by lingriesling | 16/05/2010, 19:53
    • sunt perfect de acord cu tine. am o intreaga teorie pe tema asta, dar nu e aici locul s-o dezvolt:)

      si da, si eu mi-as dori cealalta analiza cat mai curand!

      Posted by Catalin Gruia | 21/06/2010, 07:22

Post a Comment