//
you're reading...

Recomandat

Biciclistii din Bucuresti

Bicilistii din Bucuresti

 

M-am trezit la miezul noptii pe masa de operatie a spitalului ORL Panduri din Bucuresti. Gata cusut. Cu 6 ore inainte pedalam spre casa pe linga sarpele nesfirsit de masini parcate neregulamentar pe carosabil. Portiera unui Jeep alb parcat in coloana s-a deschis exact in secunda cind treceam pe linga el. Mi-a izbit ghidonul dintre inapoi spre inainte, rasucindu-ma cumva in aer. In cazatura, maneta de frina mi-a strapuns gitul ca o sulita. M-am zbatut pe sosea sufocindu-ma cu propriul singe, uimit de cit de stupid poate veni moarte. Soferul care se uita la mine de pe bordura, mi-a facut cadou un prosop rosu sa ma sterg de singe, apoi si-a vazut de drum. I-am povestit accidentul meu lui George Culda, presedintele Asociatiei Bate saua sa priceapa iapa. George e un tip indesat, cu aer de motociclist londonez care a descalecat in doi timpi si miscari de pe o bicicleta Brompton, cu roti mici, ca de jucarie. Apoi, dintr-o singur gest, asa cum inchizi o umbrela, a pliat-o pina la dimensiunile unei unei serviete.

„E si vina ta. Uite, asta inseamna absenta culturii bicicletei: tu te simti tolerat pe sosea, desi ai drepturi egale cu masinile, si te duci cumintel la bordura, unde sunt parcate alte masini. Si daca un sofer neatent iti deschide portiera in fata, nu mai ce sa faci. Chiar sa vrei sa faci stinga, nu poti: din spate vine alta masina, care circula regulamentar pe banda respectiva. Trebuie sa mergi pe mijlocul benzii: daca cineva vrea sa te depaseasca, semnalizeaza, se muta pe banda a doua si te depaseste. Asa e corect si nimeni nu te poate acuza. Dar trebuie sa ai tupeu sa rezisti la clacsoane si injuraturi.”

Asta se intampla anul trecut si intre timp multe lucruri s-au schimbat in bine. La nivel de mentalitate, nu si infrastructura. Dar aici trebuie lucrat in primul rand, la lucrurile care stau in puterea noastra. Cum imi spunea George: „Te plangi mie ca ai masini pe pista? Fa si tu sesizari si reclamatii. Cu cat societatea civila reactioneazam cu atat autoritatile nu vor mai avea ce sa faca. Fa o poza cu masina parcata pe pista si trimite-o la politie. Ei trebuie sa se simta complesiti de cati oameni iau atitudine. Asa se vor misca lucrurile.” Blocajul din trafic, dorinta de a face miscare si poate criza sunt o combinatie fericita: in fiecare zi, tot mai multi indraznesc sa apuce din nou bicicleta de coarne. Si asta e cel mai important: Pe masura ce apar mai multi biciclisti pe strada, soferii devin mai atenti.

Arunca un ochi pe layout-ul articolului Cursa Infernala aici, aparut in numarul de iulie 2009  al National Geographic.

 

Textul intergral in limba romana, mai jos:

##Inceputul textului

Iulie 2009

 

Cursa cu obstacole

Biciclistii reinventeaza roata odata cu blocarea traficului din capitala. 

Text: Catalin Gruia      Foto: Andreea Campeanu

 

Intr-o seara torida din vara anului 2007, eram unul dintre soferii sufocati in masinile aliniate in falange nesfarsite de melci colorati privind cu jind la viteza sirului de pietoni care curgea intre Piata Romana si Universitate. Un biciclist a trecut domol, fluierand, mi se pare, cu cornul stang la doua degete de retrovizoarea mea dreapta, ca un acrobat pasind relaxat pe o sarma imaginara intre sirul de masini si bordura. Ceva mai incolo, cand n-a mai putut merge pe sosea, a urcat pe trotuar si si-a continuat drumul imperturbabil. Asta e Romania: cand toata lumea sta cuminte, civilizat, disciplinat la coada, unul, mai smecher, se baga in fata.

L-am injurat in gand.

Dar in acelasi timp intuiam aerul de libertate al acelui om evadat din turma.

A doua zi mi-am luat bicicleta, alaturandu-ma micului grup de temerari pe care blocajul din trafic i-a impins sa ia din nou bicicleta de coarne. Parcul auto din capitala s-a triplat in ultimii 15 ani si Politia Romana estimeaza ca ar putea ajunge, la anul, la 1.500.000. 1 km la o ora de varf in capitala iti ia 10-20 de minute cu masina, un sfert de ora pe jos si 4-5 minute cu bicicleta.

 

Un tip indesat, cu aer de motociclist londonez, a descalecat in doi timpi si trei miscari de pe o bicicleta Brompton, cu roti mici, ca de jucarie; apoi, dintr-un singur gest, asa cum inchizi o umbrela, a pliat-o pana la dimensiunile unei serviete. Iata-l pe George Culda, presedintele asociatiei Bate saua sa priceapa iapa, menita sa promoveze mersul pe bicicleta.

In urma cu cativa ani, George si grupul sau de prieteni cu care batea muntii si-au propus sa marcheze trasee de cicloturism, sa nu se mai rataceasca lumea. Asa s-a nascut in 2004 asociatia Bate saua sa priceapa iapa. „Mi-am dat insa seama ca degeaba le vorbesc de ture minunate de cicloturism unor oameni care nu mai au curajul sa se urce in sa. Cultura bicicletei a disparut din Romania, trebuie reinventata.“

Desi mersul cu bicicleta e inca o miscare underground, incepe sa iasa la suprafata. „In 2004 trecea saptamana fara sa vad un bicilist pe strada. Azi am numarat 40 de biciclisti in numai doua ore. Estimez ca in Bucuresti posesorii sunt de ordinul sutelor de mii, utilizatori ocazionali – zeci de mii, utilizatori frecventi – cateva mii”, spune George Culda.  Acum patru ani, în Bucuresti nu existau decat trei magazine de biciclete. Acum sunt peste 30 (fara a include zecile de supermarketuri). Cele cateva mici asociatii care promoveaza mersul cu bicicleta s-au unit in toamna lui 2007, formand Federatia Biciclistilor din Romania.

Asociatia ecologista MaiMultVerde a deschis pe 1 august 2008, in Bucuresti, primul centru de închiriat biciclete, cu un parc velo de 100 de bucati. Potrivit estimarilor distribuitorilor, piata de profil este cotata la 40 de milioane de euro pe an (circa 300.000 de biciclete vandute).

Conform Politiei Romane, numarul de accidente rutiere in care au fost implicati biciclisti continua sa scada: pe masura ce apar mai multi biciclisti pe strada, soferii devin mai atenti.

 

Ioan Zarnescu, fost director de cercetare-proiectare la fabrica Tohan Zarnesti, din august 1959 pana la pensie, dupa caderea comunismului, a mers toata viata pe un Pegas standard. La Tohan s-au facut arme si biciclete (dupa un model german) din 1954 pana in anii 1990. Inainte de razboi si pana in 1954, au mai existat fabrici de asamblare la Medias si Bucuresti, dar bicicletele erau facute din piese aduse din strainatate.

Intreprinderea 6 Martie avea o productie medie de 200.000 de biciclete pe an, dintre care 10-20% mergeau la export: in Iran (prima bicicleta de export), SUA si Canada (pliabile si pentru copii), Iugoslavia (schimb de componente) etc. In 1960, o bicicleta costa in jur de 750 de lei, cam jumatate de salariu mediu. In 1981, pretul a fost plafonat la 2.100, pentru Torpedo – cat un salariu mediu. Fabrica Tohan avea o capacitate de 250.000 de biciclete pe an. In 1989, primul-ministru Dascalescu a dorit sa ridice productia la 600.000 pe an. „Exista cerere mare, nu se gaseau, se facea specula. Pe distante scurte, bicicleta era mijlocul de transport de baza al navetistilor, al taranilor, al multor oraseni. Lumea mergea peste tot cu bicicleta“ – spune Ioan Zarnescu. Concurenta Tohanului erau bicicletele rusesti – import obligatoriu de 200.000 pe an in perioada 1980-1990, cu preturi comparabile cu cele romanesti. Dupa 1989, cultura tot mai agresiva a automobilului a inlocuit cultura bicicletei. Tot mai multi oameni si-au putut permite o masina, bicicletele din gospodarii ajungand la fier vechi.

 

Mentorul meu intr-ale bicicletelor, Tudor Smalenic, 39 de ani, creativ director la revista Harper’s Bazar, vine zilnic la serviciu cu bicicleta de 6 ani buni. Pe atunci ni se parea o bizarerie, iar Tudor, cu casca lui albastra, un pterodactil ciudat. „Sa privim totusi partea plina a paharului – spune el. Acum 5 ani, ma opreau politistii pe strada si ma certau. Unul mi-a zis o data pe bulevardul Magheru: dispari, dom’ne, d-aici, aici e pe bani.“

„Pentru binele biciclistilor“, in noiembrie 2005, Politia Rutiera Bucuresti (PRB) si Comisia Tehnica de Circulatie din cadrul municipalitatii au dispus interzicerea circulatiei bicicletelor pe marile bulevarde ale Capitalei. „Nu avem unde sa le construim piste biciclistilor pe un bulevard mare si aglomerat“ – declara atunci Gheorghe Udriste, director executiv al Directiei Transporturi Drumuri, Sistematizarea Circulatiei, din cadrul Primariei Generale. Masura, absurda, primitiva, a fost retrasa dupa trei zile. Cu toate ca decizia a fost anulata de primarie, o mana de biciclisti nemultumiti s-au strans in Piata Universitatii. Era primul protest de acest gen in vremuri grele pentru biciclisti.

Primul traseu cu piste pentru biciclisti – intre Complexul Studentesc Regie-Grozavesti si Universitate – s-a construit in 2002, cand primarul general Traian Basescu, actualul presedinte al tarii, planuia sa introduca in programul de reabilitare a principalelor artere de circulatie din Capitala piste speciale pentru biciclisti. Proiectul a fost realizat doar partial (pe trotuarele bulevardelor Kogalniceanu si Regina Elisabeta), din cauza opozitiei primarului Sectorului 5, Marian Vanghelie.

 

 Un nou proiect (o retea care ar trebui sa acopere aproximativ 46 km, o afacere de 1,5 milioane de euro) a demarat în anul 2006. „S-a inceput heirupist, romaneste, superficial; lucrarile s-au oprit la presiunea noastra. Am vazut documentatia pe care o primisera cei de la Politie: pe plansele date de proiectant nu e nicio gura de canal, niciun pom; oamenii aia nu au facut o verificare serioasa in traseu, au luat o harta a Bucurestiului si au tras linie“ – spune George Culda. Din cei 46 km proiectati, deocamdata au fost finalizati numai 34, formand 11 trasee.

„Nu stiu daca vom mai construi altele. Mentalitatea romanilor este inapoiata. N-ati vazut…? Bucurestiul e plin de masini, nu prea sunt biciclisti“, declara superior Adrian Burlacu, inginer la Global Service Proiect.

Conform fostului director al Administratiei Strazilor, Claudiu Balan, pentru aceste piste (l m latime, cu obstacole insurmontabile si unghiuri imposibile pe traseu) au fost respectate în totalitate standardele romanesti (OG 43/1997 si Normativele pentru întretinerea si repararea strazilor, din anul 2005.) Reprezentantii Primariei Generale si Politia Rutiera au decis ca  solutia cea mai buna pentru amplasarea pistelor este ca aceasta sa se faca pe trotuare, pentru a oferi siguranta biciclistilor si a nu bloca si mai mult traficul. Pietonii sunt pusi in situatia sa se certe cu biciclistii, pentru un spatiu care e ocupat adesea de masini. Politistii nu au dat inca nici o amenda pentru masinile parcate pe piste.

Biciclistii, discriminati din prea multa grija, mai au de asteptat proiecte serioase de urbanism, care sa separe pe carosabil masina de bicicleta. Dar sunt semne ca lucrurile incep sa se miste. „In sfarsit am reusit sa constitui un grup de lucru in cadrul Primariei Generale, care sa vina cu propuneri si solutii in favoarea biciclistilor”, spune Geo Culda.

 

M-am trezit la miezul noptii pe masa de operatie a Spitalului ORL Panduri, din Bucuresti. In urma cu 6 ore pedalam spre casa pe langa sarpele nesfarsit de masini parcate neregulamentar pe carosabil. Portiera unui Jeep alb parcat in coloana s-a deschis exact in secunda cand treceam pe langa el. Mi-a izbit ghidonul dinspre inapoi spre inainte, rasucindu-ma in aer. In cazatura, maneta de frana mi-a strapuns gatul. Soferul, care se uita la mine de pe bordura, mi-a facut cadou un prosop rosu sa ma sterg de sange, apoi si-a vazut de drum. M-am zbatut pe sosea sufocandu-ma cu propriul sange.

Cand am iesit din spital mi-am luat bicicleta nou-nouta. Acum, seara de seara – sunt unul dintre biciclistii care trec fluierand pe langa soferii sufocati in masinile aliniate in falange nesfarsite de melci colorati intre Piata Romana si Universitate.

 

##Sfarsitul textului

 

Timeline

Istoria bicicletei in Romania

  • 1869 – prima mentiune legata de ciclism in Romania: societatea „Tirul“ pune la dispozitia membrilor sai, contra taxa, cateva velocipede
  • 1954 – Tohan Zarnesti, descendenta a fabricii construite de Malaxa in 1937, produce Victoria, prima bicicleta romaneasca
  • 1967 – prima bicicleta pentru copii, Pionier
  • 1968 – primele biciclete pentru adolescenti, Junior si Pegas
  • 1981 – apar bicicletele romanesti cu mai multe viteze
  • 2002 – primul traseu cu piste pentru biciclisti – intre Complexul Studentesc Regie-Grozavesti si Universitate
  • 2005 – Tohan Zarnesti renunta la productia de biciclete
  • Noiembrie 2005 – se interzice pentru 3 zile circulatia bicicletelor pe marile bulevarde ale Capitalei
  • 2007 – ia fiinta Federatia Biciclistilor din Romania
  • 1 august 2008 – asociatia ecologista MaiMultVerde deschide primul centru de închiriat biciclete din Bucuresti

 

 

##Sfarsitul textului

 

 

 

 

Foto: Andreea Campeanu

Discussion

6 Responses to “Biciclistii din Bucuresti”

  1. doamne .. accidentul asta ti s-a intamplat tie .. chiar tie ?
    Adica acum esti cusut la gat ? :-s

    De ce n-ai chemat politia ? :)

    Posted by Tamias | 20/04/2010, 12:02
  2. Servus Tamias,
    Mai traiesti deci:)
    si sper ca bine…

    nu am chemat-o, n-a fost nevoie: a venit singura.
    Un domn agent mi-a luat o declaratie la spital.
    mi-a luat si nr de tel si tot, dar n-am mai auzit nici o veste de la ei…

    Posted by catalin gruia | 20/04/2010, 15:50
  3. AMAR

    Posted by TATA | 19/01/2011, 13:04
  4. Salut, cand va aparea Traveler?

    Florin

    Posted by florin | 05/04/2012, 08:39
  5. It’s actually a cool and helpful piece of information. I am happy
    that you just shared this helpful information with us. Please keep us informed like
    this. Thank you for sharing.

    Posted by Bing | 18/03/2016, 14:24

Post a Comment