//
you're reading...

Reportajele mele

Mancare thai pentru cunoscatori

Foto: Bogdan Croitoru

Foto: Bogdan Croitoru

 Cum m-am luptat neinfricat, pana la felul sapte, la cea mai copioasa cina din viata mea.

Text: Catalin Gruia

 

Aici poti descarca in format PDF layoutul articolul Mancare thai pentru cunoscatori aparut in NGT 13.

In seara in care ne-am luat la revedere, prietena noastra Khun Kae a tinut sa ne duca la un restaurant-gradina din oraselul Langa-Na (in sudul Thailandei: intre portul Pak Bara si orasul Langu). „They have big playground for children. Bisza and Miru can play.” Asa a fost, Vladimir al meu (care nu implinise doi anisori) si Bisza (fiul ei de sase ani) s-au jucat ca turbatii. Bisza a venit la masa din cand in cand pentru a-si lua imbucatura dinainte pregatita in lingura.Vladimir surescitat, a refuzat sa manance. Adina a fost victima colaterala: a trebuit sa se tina cu doua maini de coada cometei Vladimir ce gravita intr-un acces de nebunie sinucigasa intre tobogane, trenulete-dragon, leagane etc. – si multe alte instalatii din preistoria locurilor de joaca, cum aveam si noi prin anii ‘80-‘90 unde roiau copii kamikaze localnici.

Desi meniul era in engleza, m-am uitat la el ca pisica in calendar. Asa ca are am rugat-o pe Kae sa aleaga ceva pentru toti. Doar sa fie ceva „not very spicy”. {i am contribuit la alegerea bauturilor: apa plata, apa minerala si cola (la sticla de doi litri). In sudul musulman nu e de bonton sa bei alcool.

Iata-ne sporovaind, in jurul unei mese mici din beton care imita lemnul, cea mai apropiata de locul de joaca, si nici nu banuiam ce simfonie culinara avea sa urmeze. Uvertura ar fi trebuit sa-mi dea de gandit: salata de crab-potcoava, adusa direct in carapacea fantastica asemanatoare cu un tanc experimental de dinaintea Primului Razboi Mondial. Am ridicat carapacea si am gustat banuitor; mesaj urgentisim de la prima papila gustativa: putin amarui, ca atunci cand mananci pesti mici si nimeresti o parte cu mate necuratate. (Adina l-a gasit absolut delicios.)

Continuarea a fost cat se poate de pasnica si de inselatoare : un platou mare cu orez prajit cu fructe de mare. {i un platou cu jumatati de lime (lamaile acelea mici, verzi, de Asia). Combinatia de lime, continutul negricios din carapacea crabului-potcoava si salata de orez prajit cu fructe de mare mi s-a parut bestiala. Am crezut ca asta va fi masa. M-am repezit cu avant in lupta si in 10 minute mi-am mai umplut odata farfuria.

Tocmai cand mi-am depus satisfacut tacamurile (pentru prima oara in acea seara), femeia care servea ne-a adus bolul cu tom yam cu fructe de mare (un fel de supa de fructe de mare). Prin definitie, tom yam trebuie sa fie spicy, dar pentru noi, farangi nepriceputi, l-au facut mai domol. Dar nu mai putin delicios. In runda a IV-a a intrat in ring platoul cu scoici in sos de chilli. Scoicile erau aduse direct in carapacea lor care semana la perfectie cu o teaca de fasole, sau doua unghii false (dar de 7-8 cm lungime) ale vreunei mondene. In sos, ca niste mine de teren, stateau ascunse bucati mari de ardei rosu. Am mancat una din greseala si am simtit ca lesin: mi-au pocnit instantaneu urechile, de parca timpanul ar fi fost de sare peste care a navalit un tsunami. 10 minute nu mi-am mai simtit limba. Noroc cu un platou de felii de castraveti care erau acolo, cica taman in acest scop: sa taie iuteala.

Apoi au venit chiftelutele prajite din creveti tocati, cu sos dulce-amarui.

Peste ale cateva minute bune, un red-snaper prajit, cu sos de lamaie si ardei.

Si la final: un fel de mancare de taietei „de sticla” cu creveti intr-un sos caramel. Nota de plata pentru toti: aproximativ 120 de lei.

A fost cea mai copioasa cina din viata mea.

 

P.S.: Povestea mea are un clenci: iti trebuie 7 ani in Asia sau o gazda fantastica precum Kae, pentru a putea incerca o astfel de experienta. Altminteri, pentru un farang obisnuit – o cina autentica thailandeza ramane o taina, oricate articole sau ghiduri gastronomice ai citi.

 

 

Discussion

No comments yet.

Post a Comment