//
you're reading...

Reportajele mele

Rom bogat, rom sarac

 

Rom bogat, rom sarac

 

Aceleasi instincte de vanator-culegator, in aceleasi conditii sociale „de tranzitie“, pot duce la rezultate opuse.

 

Eseu de Catalin Gruia

 

Descarca un PDF cu layoutul articolului ROM BOGAT, ROM SARAC publicat in numarul de septembrie 2012.  Sau citeste textul mai mai jos.

 

Dan „Finutu“ a murit luna trecuta intr-un accident de masina. Palatul lui din Buzescu este o replica a judecatoriei Caracal  (singura instanta cu care Finutu a avut vreodata probleme). Ciprian Limbos, un alt tigan pe care l-am cunoscut in cartierul Mocirla, din Buhusi, a facut doi ani de puscarie pentru ca a furat un pachet de chiloti. Averea lui Finutu e estimata la 4 milioane de euro, Limbos e muritor de foame. Buzescu prospera, Mocirla traieste de azi pe maine din furat, ajutor social si banii trimisi de rudele din strainatate. Caderea lui Ceausescu a insemnat o rascruce pentru populatia de romi: in vreme ce cativa s-au imbogatit pescuind in apele tulburi ale tranzitiei, majoritatea s-au scufundat in saracie.

}iganii din Romania s-au intalnit de doua ori cu libertatea: in 1855-1856, cand a fost abolita sclavia, si in 1989, cand a cazut regimul comunist. Si prima, si a doua oara, majoritatea s-au fript rau, dar catorva le-a priit de minune.

Cu exceptia iernii pe care o petreceau pe mosia stapanului, tiganii robi medievali erau liberi sa colinde prin tara – pe rute prestabilite – pentru a-si castiga painea cu mestesugurile lor. In 1855-1856, boierii progresisti au vrut sa-si transforme robii nomazi (de la care incasau anual o taxa) in tarani sedentarizati platitori de bir. In urma reformei agrare din 1864, tiganii, robi vreme de 5 secole, s-au trezit proprietari de pamant. Cei mai multi si-au refuzat micul lot si si-au luat lumea in cap. Au urmat cateva decenii de vagabondaj, furturi, tulburari. Tot atunci s-a produs a doua mare migratie a tiganilor spre Occident.

Comunistii si-au facut treaba mai bine, reusind sa-i transforme pe tigani in proletari. Statul le asigura locuinte si locuri de munca. In deceniul negru 1980-1990, o parte a populatiei de romi s-a intors la modelele traditionale de viata, devenind specialistii pietei negre. In 1989 aveau deja mana facuta.

„Dupa revolutie, si un prost putea construi cinci vile cumparand si vanzand metale“ – spune Marin Nicolae, fost facator de cazane din Buzescu. Romania a iesit din comunism cu o industrie numai buna de vandut la fier vechi. Oamenii s-au pus pe comercializat metale. Profitand de absenta oricaror reglementari in domeniu, sute de mii de utilaje au fost taiate si exportate ca fier vechi.  S-au furat pana si stalpi de inalta tensiune, sine de cale ferata, sisteme de irigatii sau capace de canal.

„Si baiatul meu e tot la Bucuresti, il am in gazda la Intercontinental“ – mi-a spus Nea Gica, din Buzescu, vecinul de vizavi al lui Dan Finutu. Eram prin 1993 in Alexandria, Teleorman, unde mi-am petrecut anii de scoala. Eu ma pregateam pentru admiterea la Jurnalism in Bucuresti, el venise la tata sa cumpere (cu aur) niste usi pentru palatul pe care tocmai si-l ridica. Inca de pe atunci cei din Buzescu erau fabulos de bogati, iau eu nu puteam intelege cum si de unde. Am inteles in 2006, dupa ce mi-am petrecut o vreme in Mocirla, Buhusi. Si tiganii aceia aveau extrem de vii instinctele de vanatori-culegatori care i-au facut pe cei din Buzescu niste castigatori ai tranzitiei. Celor din Moldova, mocirlenilor, le-a lipsit insa „creierul“, liderul abil care sa-i uneasca in jurul oportunitatilor inmormantarii vechiului regim, transformand o mana de amarati intr-o mafie redutabila.

##Sfarsitul textului

Discussion

No comments yet.

Post a Comment