//
you're reading...

Reportajele mele

Solurile Romaniei

Solurile Romaniei

 

Text: Catalin Gruia

 

 In primavara 2008, la seminarul National Geographic de la Washington, am asistat la avanpremiera articolului american despre sol. Am iesit din sala infricosat de ceea ce ne-ar putea astepta. M-am intors in tara cu o idee nastrusnica: sa cumpar un hectar de pamant, pe care sa „cultiv“ vreme de 20-30 de ani… sol, si apoi, in aceasta varianta de viitor apropiat sumbru, sa ma imbogatesc vanzand sol la kilogram. La sfarsitul verii, am mers la domnul Mihail Dumitru, directorul Institutului de Cercetari pentru Pedologie si Agrochimie, pentru a afla mai multe despre starea solurilor noastre. Am iesit din biroul lui la fel de infricosat. Iar ideea de a „cultiva“ sol incepe sa-mi para tot mai putin hazardata.

 

Care e situatia solurilor din Romania?

Avem 2,5 milioane de hectare (din 14,7 milioane de hectare agricole) grav degradate care ar trebui rapid impadurite.

(Se planteaza circa 5.000-7.000 ha pe an). Avem circa 6,3 mil. ha de terenuri supuse eroziunii si niciun fel de investitii pentru a remedia situatia. In Occident, nu gasesti un varf de deal fara padure sau vai si ravene neimpadurite. E o masura minima de protectie a terenului. Noi am taiat si padurile cu rol de protectie si continuam sa taiem cu o viteza uluitoare: procesul s-a agravat. La fel de inconstienti, continuam sa lucram pamantul din deal in vale, si nu pe curba de nivel. Din cauza atomizarii terenurilor, nici nu se mai poate lucra pe curba de nivel. Solul e astfel supus eroziunii. Prima ploaie rapida il spala cu totul: materia organica, elementele de nutritie ajung in lacurile de acumulare, in rauri, unde produc eutrofie, colmatare.

 

Cum de am ajuns aici?

Mai ales in primii ani dupa ce s-au retrocedat terenurile, de regula pe fostele amplasamente, noii proprietari au taiat padurile (inclusiv de pe varfurile de deal si din vai si ravene), perdelele de protectie a 400 mii ha cu soluri nisipoase, au distrus cea mai mare parte dintre cele 3,2 mil. ha amenajate pentru irigatii, cele 2,2 mil. ha de amenajari de combatere a eroziunii solului, au inceput sa are din deal in vale, au scos viile nobile, pe care nu stiau sa le lucreze, au distrus cea mai mare parte din plantatiile pomicole intensive etc.

In 10 ani, solul romanesc a pierdut o clasa de calitate si e pe cale sa mai piarda una. Intre anii 1990-2000, suprafata cu rezerve mici si foarte mici de humus, care are o productivitate foarte mica, a crescut cu 35% (de la aproximativ 5 milioane ha la 7,5 mil. ha).

 

Ce inseamna ca am pierdut o clasa?

In agrochimie, solurile sunt cotate dupa gradul de aprovizionare cu elemente nutritive: cele extrem de productive au clasa I, cele bune – clasa a doua, pana la cele cu o fertilitate foarte slaba – clasa a V-a. In prezent, suntem in clasa 3, si in 30 de ani vom ajunge la clasa 4. Am fost un granar al Europei; azi avem un nivel de productie cam de 40% din media comunitatii europene.

 

Pana la urma, legea retrocedarilor s-a dovedit a fi un fel de cutie a  Pandorei…

In teorie, a fost o masura buna. In practica, retrocedarea pe vechile amplasamente a dus la distrugerea agriculturii.

Azi avem terenul fragmentat in peste 40 de milioane de parcelute. „Suntem singurii de pe planeta care cheltuim mai mult carburant sa mergem la munca decat sa lucram propriu-zis“ – spunea academicianul N. N. Constantinescu.

Cam 40% din terenurile retrocedate au revenit orasenilor. Acestia nu au treaba cu agricultura. Oraseanul nu vrea decat sa-si vanda pamantul, asa ca il tine doar pana cand ii creste valoarea, ca sa ia un pret bun. Asa raman terenurile nelucrate sau sunt date unor arendasi fara scrupule.

Multi dintre cei care iau teren in arenda vor sa scoata maximum de profit, nu-i intereseaza consecintele actiunilor lor. Pe termen lung, asta duce la degradarea solului. Ar trebui sa avem si noi o lege a protectiei solului, prin care oamenii sa fie obligati macar sa nu reduca, prin procesul tehnologic, continutul de humus din sol (daca nu pot sa-l sporeasca).

 

Cum se poate spori continutul de humus?

Simplu: fertilizand. Humusul este o materie organica cu greutate moleculara foarte mare; e cea mai pretioasa parte din sol. Se gaseste, de obicei, in primii  30-40 cmsub suprafata. Se formeaza prin cresterea microorganismelor in substante cu masa moleculara redusa si apoi prin procese de condensare si polimerizare a produsilor macromoleculari rezultati din descompunerea resturilor organice. Din 8-10 tone de gunoi de grajd, abia daca se formeaza o tona de humus. {i e, oricum, un proces de durata.

Dar revin, ca sa va faceti o idee despre ce se intampla. La noi, era aproape generalizat obiceiul de a arde miristea dupa treierat. E o crima; un dezastru pentru straturile de la suprafata ale solului. Distruge materia organica si vietuitoarele de la suprafata. Ce zice arendasul respectiv: pamantul nu e al meu, vreau sa cheltuiesc cat mai putin, de ce sa balotez paiele sa le transport, cand pot sa le dau foc? Fac o economie de cateva milioane la fiecare hectar.

Un centimetru de sol se formeaza in  300-600 de ani.

 

Dupa ce s-a prabusit industria comunista, s-a constatat ca natura Romaniei a inceput sa se insanatoseasca.

Nu acelasi lucru s-a intamplat si cu solul. Daca la nivel global una dintre cauzele principale ale degradarii solului este supraexploatarea, in mod paradoxal pe noi ne trage in jos subexploatarea sau, mai bine zis, exploaterea fara cunostinte, dupa ureche.

 

Nu inteleg…

E un intreg proces istoric de involutie; iar dupa 1989, stiinta a disparut cu totul din agricultura. }aranul traditional facea agricultura dupa reguli si cutume decantate in sute si sute de ani; un adevarat manual de bune practici in agricultura, rezultat dintr-o cunoastere intima a pamantului. Acest tip de taran a disparut in comunism, fiind inlocuit de inginerul agronom, care dirija activitatea muncitorilor agricoli din CAP-uri. Acesta, la randul lui, a fost inlocuit, odata cu Legea fondului funciar 18 din 1991, cu multele ei adaugiri,  de fermierul de subzistenta (fara mijloace materiale si fara cunostinte) si de arendasul pus pe capatuiala. Cine sunt acesti fermieri de subzistenta? {titi cum se spunea in comunism: nu inveti carte, ramai la coada vacii. Sunt cei care nu au fost capabili sa invete carte. In Occident, ramai la coada vacii numai dupa ce ai terminat facultatea sau cel putin o scoala tehnica de specialitate.

 

Cum proceda taranul traditional, spre deosebire de cel de azi?

Vorbim despre o cu totul alta educatie, o alta stiinta a lucrurilor, o alta lume. De exemplu, taranul traditional nu intra pe un teren care nu avea umiditatea potrivita. Nici nu calca! Azi s-a uitat complet sau se ignora aceasta regula, pentru ca nu avem suficiente utilaje ca sa lucram numai in optim. Avem cel mai mic numar de utilaje agricole din Europa la suta de hectare. Ce-mi spun eu, care am tractor: „Cand e prea uscat sau prea moale, nu ar la mine, ar la dumneata, care nu ai nici tractor, nici habar de lucrurile astea; esti la mila mea…“

Lucrarile pe un teren prea uscat sau prea umed duc la degradarea structurii solului si la tasare. Cand ari un sol prea uscat, ies bolovani, cand e prea umed, ies curele si pe urma trebuie sa dai nu stiu cate discuiri ca sa-l maruntesti.

Sau – inainte oamenii stiau foarte clar: daca ai pus grajdul in deal, nu o sa pui niciodata fantana in vale. Pentru ca dejectiile din grajd ajung in fantana ta. Acum exact asa se pune: grajdul sus, fantana jos. Numai in nordul tarii s-a pastrat asezarea corecta. In rest, toata tara e poluata cu nitrati mult peste limitele admisibile.

Taranul traditional stia ca trebuie impadurite toate varfurile de deal. In anumite zone de deal si de munte, in locuri unde nu a ajuns colectivizarea, nu exista rapa care sa nu fie impadurita. Dupa 1989, nimeni nu s-a pus pe taiat arborii respectivi.

 

Nu avem utilaje agricole. Nu facem agricultura intensiva. Nu  prea folosim ingrasaminte chimice. Inca se ara cu caii si cu boii. Asta nu se cheama ca facem agricultura ecologica?

Hai sa lamurim odata chestiunea asta: noi niciodata nu am folosit prea multe ingrasaminte. Media in Europa este de peste 270 kg la hectar. La noi, utilizarea ingrasamintelor chimice a scazut de la o medie de 86,4 kg/ha in 1986 pana la 31,3 kg in 2005; irlandezii folosesc de 16 ori mai multe kilograme de ingrasaminte la hectar. Olanda are discutii dure cu fermierii pentru a scadea cantitatea de la 550 kg la 450, in conditiile in care gunoiul de grajd le acopera de doua ori necesarul.

Prima lectie din agrochimie spune sa-i returnezi pamantului minimum din ce i-ai luat: elementele nutritive ce compun productia agricola.

Permanent trebuie sa ajuti solul cu materie organica, sa dai microorganismului sa manance ceva. Or, noi nu aplicam materie organica. Avem oricum cel mai mic numar de animale la suta de hectare din Europa. 700.000 de ha ar putea fi fertilizate daca s-ar folosi ultimul gram de gunoi de grajd pe care il producem. Dar nici acesta nu se foloseste. Oamenii nu mai cara gunoiul pe camp, desi are o valoare extraordinara. In loc sa-l duca pe teren, il arunca in gropi, in fostele canale de irigatie, pe langa sosea, oriunde, numai unde trebuie – nu.

 

In ce masura e influentata degradarea solului de schimbarea climatica?

In zona de campie, unde avem soluri bune, deficitul, si asa mare, de apa s-a inasprit in ultimii 20 de ani. Traditional, noi aveam secetos cam un an din trei. In ultimii 20 de ani, avem 80% ani secetosi.

In sudul tarii, din cauza secetei si a irigarii fara aplicarea de fertilizanti organici, s-a redus materia organica din sol. S-a schimbat clasa de culoare la unele soluri, cum ar fi cernoziomurile cambice. In perioadele de seceta, solul ramane descoperit. Vegetatia care asigura protectia solului respectiv se usuca. Ramas golas, solul face insolatie: razele soarelui si caldura excesiva, pe fondul irigarii si al precipitatiilor, consuma materie organica, ducand la scaderea productivitatii. Daca esti intr-o zona cu panta, prima ploaie care vine distruge solul. Il spala. Pe urma se distruge structura. Liantul, dat de materia organica in principal, se pierde, producand destructurarea. Solul incepe sa se pulverizeze. Il ia vantul. Il spala ploaia.

 

##Sfarsitul body-textului

 

Citate

Romania are 2,5 milioane de hectare grav degradate, care ar trebui rapid impadurite.

 

In 10 ani, solul romanesc a pierdut o clasa de calitate si e pe cale sa mai piarda una.

 

Traditional, noi aveam secetos cam un an din 3. In ultimii 20 de ani, avem 80% ani secetosi.

 

Legenda: Mihail Dumitru, directorul Institutului de Cercetari pentru Pedologie si Agrochimie, deplange starea in care au ajuns solurile din Romania.

 

##Sfarsitul textului

 

Articol aparut in editia de octombrie 2008 a NG Ro

Discussion

No comments yet.

Post a Comment