//
you're reading...

Editorial

Moștenirea National Geographic

„Da, știu să conduc, dar nu am permisul la mine“, am încercat să mă scuz politicos pe o insulă din Dodecaneze, în fața unui consilier local care ținea morțiș să îmi dea o mașină pentru a doua zi, când nu mă putea însoți personal.
„Fii fără grijă“, mi-a spus, „nu te oprește nimeni. Și, în plus, va fi chiar mașina poliției!“ Oriunde ne-am afla, când oamenii aud că suntem de la NG, s-ar da și peste cap să ne ajute. În Leros, un domn venerabil, căruia i-am bătut la ușă aproape de miezul nopții, ne-a făcut un tur privat de o oră al muzeului său, în pijamale! În Belgrad, primarul a ținut să ne întâmpine personal; televiziunea națională ne-a trimis o echipă la hotel să ne întrebe cum ne place orașul lor. În largul coastelor Crimeei, echipajul de pe Adornate m-a felicitat de ziua mea, deși ținusem secret lucrul acesta. Și multe, multe altele s-au întâmplat doar în ultima lună și jumătate.
Deși trăiesc de 12 ani acest miracol, forța de iarbă a fiarelor, care deschide aproape orice lacăt, orice ușă, orice inimă, a brandului National Geographic mă lasă fără cuvinte de fiecare dată.
Cultul pe care îl au oamenii pentru NG e zestrea acumulată de generații de jurnaliști excepționali, care de 126 de ani își fac treaba la cel mai înalt nivel. Când aud de National Geographic, oamenii nu te tratează ca pe un simplu jurnalist, ci se așteaptă să fii un fel de ambasador. Și nu-i întotdeauna treabă ușoară să întruchipezi valorile acestui brand excepțional!
„Sper că la cea de-a 200-a aniversare, cineva să privească înapoi și să exclame: oamenii ăia dintre prima și a doua sută de ani chiar au lărgit orizonturile National Geographic Society“!, spunea Gil M. Grosvenor, redactor-șef al revistei în deceniul 1970-1980. De la Grosvenor încoace ne străduim să păstrăm această tradiție a excelenței NG, lăsând pe mai departe, celor care vin după noi, un nume, măcar la fel de mare cum l-am primit. În această ediție suntem onorați să consemnăm la pagina 25 un moment special din istoria revistei noastre. La Washington, pe nava-amiral a flotei NG, a avut loc un schimb de ștafetă a conducerii revistei – lucru care se întâmplă foarte rar, cam o dată la 10-15 ani.
Îi mulțumim lui Chris Johns pentru tot ce a făcut pentru NG și îi urăm multă baftă și inspirație lui Susan Goldberg!

* Scrisoarea de la editor publicată în ediția de august 2014 a revistei NG Ro.

Discussion

No comments yet.

Post a Comment