//
you're reading...

Editorial

Nostalgie de hârtie

Citește editorialul numărului de decembrie 2017 al revistei National Geographic România.

Am fost recent într-o deplasare cu un grup de bloggeri. Oameni tineri, oameni faini! La început, le-am privit amuzat zelul zecilor de postări pe zi. Îmi păreau un trib de albinuţe în toiul culesului, înnebunite să ducă rapid, cât mai rapid, grăunța de polen a fiecări flori, gând, impresii în stupul internetului.

Am încercat să-i imit. Dar lor postările astea spontane le veneau mai firesc ca respiraţia. Mie îmi stăteau în gât. Probabil de ciudă că nu pot ţine pasul, am început să îmi pun întrebări.

Dar oare cine îşi aminteşte cele 60.000 de gânduri care ne fulgeră prin cap în fiecare zi? De ce alergăm febril, tot mai repede, după postări de FB care durează mai puţin de o secundă?

Într-atât de adânci sunt nevoile noastre de invidie şi lăudăroșenie, de nu mai putem trăi fără el?

De unde frenezia asta de a duce în online orice fragmențel de gând, de a-l pune inconştient într-o zestre comună? Habar n-am, poate însuşi Spiritul comandă asta, poate evoluăm în primul rând ca specie, nu ca indivizi…

Şi o să îmi spuneţi că, din punct de vedere al jurnalistului, importantă e doar alchimia prin care grăuncioarele izolate de polen (informaţii, cifre, impresii, imagini, opinii) sunt transformate de albină în miere, căpătând dulceaţa sensului, contextului, poveştii. Că e irelevant mijlocul de comunicare – print, online sau TV. Marshall McLuhan n-ar fi de acord. „The medium is the message!”, e vorba celebră a profetului mass-media. Pentru McLuhan, mijlocul de comunicare în sine e mai important decât mesajul, influenţând pe termen lung modul în care gândim şi acţionăm.

Ce pot spune cu siguranţă e că (am observat pe propria-mi piele, într-o vreme de abuz), pe mine, internetul, FB în special, riscă să mă transforme din scufundător după perle în țopăitor ţânţar de apă, alergând şi zgâriind din click în click doar la suprafaţa gândului. Celor interesaţi să aprofundeze subiectul le recomand Superficialii, Efectele internetului asupra creierului uman, cartea lui Nicholas Carr.

Cum nici nu mai poate fi vorba să renunţăm la online, cufundarea neîntreruptă, măcar o oră pe zi, în lectură serioasă, îmi pare singurul colac de salvare ca fostul meu creier (azi tot mai dedulcit doar la like and share) să rămână creativ, muncitor, răbdător, capabil să aprofundeze linear o problemă şi să-i dea singur de capăt. Mi-am făcut din nou abonament la bibliotecă!

– Cătălin Gruia

Parcurgerea unui număr din National Geographic, cu fotografie excepţională ce însoţeşte articole serioase şi lungi, e un soi de scufundare în profunzime, ghidată de cei mai buni profesionişti după cele mai preţioase perle ale cunoaşterii. Îți recomand un abonament pe un an cu 50% reducere la NG & NGT. Detalii la https://www.natgeo.ro/promo-abonamente

Discussion

No comments yet.

Post a Comment