//
you're reading...

Editorial

Război împotriva științei

Thabo Mbeki a condus Africa de Sud aproape un deceniu, între 1999-2008. Și nu s-a descurcat chiar rău. „Realizările sale ca președinte reprezintă încarnarea potențialului națiunii noastre“ – îl lăuda Nelson Mandela în mai 2004.
Însă cel mai probabil Mbeki va rămâne în istorie pentru războiul său personal împotriva științei. Oricât de încărcată i-ar fi fost agenda zilei, președintele sud-african își petrecea nopțile pe net, cercetând rapoarte care contestau legătura dintre virusul imunodeficitar și SIDA. Mistuit de obsesia lui, Mbeki îi bombarda apostolic pe ceilalți lideri ai lumii cu epistole furibunde ce denunțau consensul științific privind SIDA.
„Un virus nu poate cauza un sindrom“ – a declarat el în fața parlamentului sud-african în 2000. În același an, a găzduit o conferință internațională despre SIDA, în care majoritatea experților invitați i-au cântat în strună.
La fel a făcut Manto Tshabalala-Msimang, ministrul sănătății, dușman al medicamentelor antiretrovirale „toxice“, care le cerea sud-africanilor să trateze SIDA cu usturoi, sfeclă, lămâi…
Conform unui studiu din 2008 al Universității Harvard, peste 300.000 de oameni au murit din cauza refuzului administrației Mbeki de a distribui antiretrovirale în Africa de Sud.
Războiul unui om împotriva științei poate avea consecințe pe măsura puterii pe care el o deține.
Sute de milioane de oameni cred cu același patos că lumea a început acum 10.000 de ani; sau că vaccinarea duce la autism; că fumatul nu e dăunător sănătății; sau că nu există încălzire globală.
Fiecare dintre aserțiunile de mai sus are eșafodaje de argumente bine închegate, sponsori interesați cu dare de mână și adepți fanatici. „Cu puterea convingerii date de propriile surse de informații și de propriile interpretări asupra studiilor, scepticii au declarat război consensului experților“ – spune jurnalistul Joel Achenbach în reportajul de la pag 60.
Trăim într-o epocă în care ne vine tot mai greu să-i credem pe oamenii de știință, în timp ce politicieni, preoți, vindecători, lideri de secte de tot soiul ajung să ne farmece parcă mai ușor ca niciodată. E normal că tindem să îmbrățișăm credințe vechi, facile, în locul unora noi și deranjante? Există vreun beneficiu implantat în mințile noastre de evoluție în a nega o realitate țesută din informații complicate sau amenințătoare? Achenbach, colaborator al revistei din 1998, investighează în articolul de copertă al acestui număr motivele pentru care argumentele raționale tind să fie suprascrise de afecte și credințe în procesul de luare a deciziilor.
* Scrisoarea de la editor publicată în ediția de martie 2015 a revistei NG Ro.

Discussion

No comments yet.

Post a Comment