//
you're reading...

Editorial

Următoarea revoluție verde

Eficiență sau frumusețe? Marșul triumfal al agriculturii moderne va lăsa în urmă tot mai puține peisaje precum acest câmp de grâu cu maci din Transilvania. Foto: Bogdan Croitoru

Eficiență sau frumusețe? Marșul triumfal al agriculturii moderne va lăsa în urmă tot mai puține peisaje precum acest câmp de grâu cu maci din Transilvania. Foto: Bogdan Croitoru

În ultimul deceniu, producțiile de cereale la hectar s-au plafonat, combustibilul și mâna de lucru sunt tot mai scumpe; apa – tot mai puțină; râurile sunt pline de îngrășăminte și pesticide spălate de pe ogor; păduri de tăiat pentru agricultură nu mai sunt.
În 40 de ani, vom avea cu două miliarde mai multe guri de hrănit. Va trebui să producem de două ori mai multă mâncare de pe aproximativ aceleași suprafețe de teren și cu jumătate din apă. În secolul trecut, cursa malthusiană dintre creșterea demografică și sursele de hrană a fost ținută sub control.
Precedenta revoluție verde a scăpat omenirea de foamete crescând productivitatea unor culturi agricole, dar cu un cost de mediu uriaș.
Între timp, știința a avansat, a cooptat ecologia, însă eu rămân sceptic în fața oricărui panaceu.
Probabil au dreptate cei care susțin OMG-urile – mai productive, mai în ton cu schimbările climatice. Dar cine își permite să facă agricultură de înaltă tehnologie? Sigur, nu țăranii săraci din Africa Subsahariană și Asia de Sud-Est (unde e prognozată explozia demografică). Sigur, nu țăranii obișnuiți din România sau din oricare parte a lumii, ci tot marile corporații care s-au îmbogățit și din precedenta revoluție verde. Mai mult, o plantă îmbunătățită de oamenii de știință pentru a da o recoltă mai mare e de fapt un organism handicapat, care are nevoie de cârje tehnologice scumpe (vândute tot de marile companii) pentru a prolifera. În natură, lucrurile sunt bune, sănătoase și puternice pentru că sunt ferecate în echilibrul unei țesături de constrângeri și interdependențe. Când omul intervine să rezolve o criză, seamănă adesea cu un bețiv împleticit care se urcă pe acoperiș în timpul furtunii să repare o țiglă și sparge alte 10. Mi-ar plăcea ca următoarea revoluție verde să semene cu cea descrisă de Masanobu Fukuoka în cartea „One Straw Revolution“. Sunt pentru agricultură organică, ba chiar și pentru cea de subzistență, chiar dacă îmi dau seama că n-au nicio șansă să rezolve singure problema. Dar asta pentru că mi se pare că adevărata problemă nu e atât secătuirea resurselor, cât lipsa noastră de măsură. O hidră nesătulă, care nu e interesată decât de creștere nesfârșită, va fi mereu amenințată de o criză sau alta. Citește articolul despre Următoarea revoluție verde la pag. 40.

* Scrisoarea de la Editor publicata in NG Ro oct 2014

Discussion

No comments yet.

Post a Comment